alimentatie-sanatoasa

Vegetarianismul: de la recomandări, la stil de viaţă

  Dietele vegetariene sunt diete bazate pe plante, cuprinzând fructele, legumele, leguminoasele uscate, seminţele şi nucile-alunele. Există 3  categorii majore de vegetarianism şi 4 categorii mari de combinaţii cu produse de carne :

1. Vegan („pur” vegetarian);
2. Lacto-vegetarian = vegetale +  lapte;
3. Lacto-ovo-vegetarian = vegetale + lapte  + ouă;
4. Pesco-vegetarian = vegetale + peşte;
5. Polo-vegetarian = vegetale + carne de pasăre;
6. Flexitarian = vegetale + carne, dar puţină şi rar;
7. Dieta macrobiotică = vegetale cât mai naturale şi nerafinate (în special cereale şi legume cu excepţia spanacului, sfeclei roşii, avocado şi a solanaceelor ca roşiile, ardeii iuţi, vinetele şi cartofii), dar poate include peşte alb. Adepţii acestei diete evită carnea roşie, carnea de pasăre, lactatele, zaharurile rafinate, mierea de albine, edulcoranţii artificiali şi alimentele modificate genetic ne-a argumentat Dr. Dinu Constantin medic de medicina generala din Tecuci.

Combinarea unor surse diferite de proteine complementare pare a nu fi necesară în nici una din aceste variante. Pytagora este considerat părintele vegetarianismului. Scrierile ebraice documentează însă alimentaţia bazată pe fructe, legume şi cereale încă din timpurile Vechiului Testament. De fapt cartea Genezei arată că dieta originală a omului, recomandată de Dumnezeu, încă din Grădina Edenului a fost: “…orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră!” (Geneza 1.29)

Alimentaţia carnată a fost adăugată abia la 1500 ani după Creaţiune, când în urma potopului vegetaţia a fost distrusă complet. Religiile orientale, inclusiv Budismul, Zainismul şi Hinduismul au promovat dietele vegetariene şi cruţarea vieţii animalelor. În secolul al XVIII-lea, Benjamin Franklin a fost cel mai ilustru om de ştiinţă, medic şi filozof  care a susţinut dieta vegetariană. Mişcarea vegetariană a luat amploare în secolul XIX prin formarea unor societăţi vegetariene, prin înfiinţarea unor instituţii medicale, publicaţii şi restaurante care promovau dietele vegetariene. Secolul XX a continuat această tendinţă adăugându-se acum descoperirile ştiinţifice cu privire la avantajele unui stil de viaţă vegetarian. Multe personalităţi de-a lungul istoriei au practicat sau au susţinut vegetarianismul: Diogene, Leonardo da Vinci, Abraham Lincoln, Albert Einstein, Christian Barnard şi un număr important de actori foarte cunoscuţi.

O nouă categorie se pare tot mai numeroasă sunt flexivegetarienii (flexitarienii). În 2003 Societatea Americană de Dialect (American Dialect Society) a recunoscut cuvântul “flexitarian” ca fiind cel mai util cuvânt al anului, definindu-l ca “un vegetarian care mai consumă ocazional carne”,(semi-vegetarian care face excepţii de la dieta vegetariană pentru motive sociale, pragmatice, culturale sau nutriţionale. O altă varietate, ceva mai rar întâlnită, o constituie “fructarienii”, sau “frugivorii”, adică aceia care consumă în stare crudă numai fructul pomilor sau al legumelor care sunt clasificate din punct de vedere botanic ca şi fructe (toate care conţin seminţe: roşii, vinete, castraveţi, ardei, păstăi, boabe, etc.).

Astăzi recomandarea de a creşte consumul de alimente de origine vegetală este făcută de către instituţiile guvernamentale şi de sănătate care pun accentul pe prevenirea bolilor cronice de civilizaţie: cancerul, bolile coronariene, obezitatea, diabetul zaharat, osteoporoza, ş.a..

Raportul „Alimentaţie, nutriţie şi prevenirea cancerului: o perspectivă globală”, bazat pe o meta-analiză a peste 4500 de studii ştiinţifice, efectuată de către un grup de 150 de specialişti din întreaga lume, prezintă în finalul volumului cel mai valoros pachet de recomandări ce pot fi oferite în prezent (1998) pentru reducerea riscului de cancer.

Din lista de 15 recomandări finale ale Fondului Mondial de Cercetare a Cancerului şi Institutului American de Cercetare a Cancerului, cităm aici recomandarea nr. 4 şi 5 cu notele de rigoare din subsol:
a. Consumaţi 400-800 g  (sau 5 sau mai multe porţii) c pe zi dintr-o varietate de legume, verdeţuri şi fructe, pe tot parcursul anului
b. Consumaţi 600-800 g (sau cel puţin 7 porţii) c pe zi dintr-o varietate de cereale integrale, leguminoase (fasole, linte, soia, mazăre, etc.), rădăcinoase, tuberculi şi zarzavaturi
c. Obişnuiţi-vă să preferaţi alimentele prelucrate şi procesate cât mai puţin. Limitaţi consumul de zahăr rafinat.
d. Cantitate calculată pentru un regim de 2000 cal. / zi . O porţie de adult cântăreşte aprox. 80  gr. Porţiile scad proporţional cu necesarul de calorii (de ex. la copii)
e.  Aici nu se includ leguminoasele şi amidonoasele.
f. In societăţile în care hrana de bază este o cereală, ca orezul sau meiul, cantitatea poate  fi mai mare (până la 1000 g).”

Piramidele vegetariene, concepute după modelul lansat de piramida USDA, pot fi uşor diferite.

Unele centre medicale (Universitatea Loma Linda) lasă la baza piramidei cerealele integrale şi leguminoasele (nivelul I), având fructele şi legumele la nivelul II (fig. 33), în timp ce alte centre medicale precum Mayo Clinic plasează în ultima vreme (februarie 2008) la baza piramidei (nivelul I – la fiecare masă) fructele, legumele, cerealele integrale şi leguminoasele (păstăi şi boabe), iar la nivelul II (în fiecare zi) nucile, alunele, seminţele, albuşul de ou, soia şi preparatele din soia, lactatele şi uleiurile vegetale, iar la nivelul III (o dată pe săptămână) ouăle şi dulciurile.
Alte motive ale tendinţei crescute spre vegetarianism sunt motivele ecologice şi economice care au de a face cu suprafeţele prea mari de teren alocate creşterii de plante furajere necesare pentru hrana animalelor de consum. S-a calculat că dacă întreaga suprafaţă de teren arabil ar fi folosită pentru cultivarea de cereale şi leguminoase pentru uz uman, întreaga planetă ar avea ce mânca.

Un alt motiv pentru care mulţi se întorc spre vegetarianism este motivul etic (tratamentul animalelor). Unii, din acelaşi motiv militează şi împotriva sacrificării animalelor pentru confecţionarea de haine din piele, sau chiar şi în scop de cercetare.

Concluzie

Pe drept cuvant vegetarianismul a depășit granițele unei mode pentru a deveni un stil de viață nu numai pentru unele vedete, ci și pentru multe persoane obișnuite din populația generală.

Scris de:  dr. Dinu Constantin – Sonoclar srl Tecuci

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scrie rezultatul operatiunii * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.